Go to ...

Propaganda Blog

„Citește și dă mai departe!”

Propaganda Blog on Google+Propaganda Blog on YouTubeRSS Feed

Cântec


Cântec
de Nichita Stănescu

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei…
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate…
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

Cântec

Memoria lâncezește în secunda râncezită.
Noi eram, de-atunci, nenăscuții oameni …
și nenăscuții câini hăulind a tristețe.
Suntem întâmplarea
întâmplărilor întâmplate,
zvoniți de înmărmurite exaltări empatice,
mărturisiți de jumătatea nefiindă
a copacului ce aproape a fost să fie,
îmblânziți de iluzia nemuririi,
de neuitarea clipei,
așteptăm … 
cuminți … fără picioare …
ecoul nestins al genelor canine,
să ne povestească și nouă,
într-un vis mai crud,
despre tot ce va fi să fie.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published.

More Stories From FărăRostPropaganda