Go to ...

Propaganda Blog

„Citește și dă mai departe!”

Propaganda Blog on Google+Propaganda Blog on YouTubeRSS Feed

23 June 2017

FărăRostPropaganda

Alchimiștii singurătății

Solitudinea e unica certitudine. Nimic este în rest. Suntem alchimiștii singurătății. O prefacem. În altceva, în priviri și în mișcări, în fiere sau ciocolată, în aburi și tăciuni, în prietenii sau ignorări, în nunți și botezuri în abandon sau implicare, în tăceri înțelepte, în bubuituri de tun, în comedii sau în lacrimi, în minciuni și

Fata din Orientul aproape îndepărtat

Exotică adiere de nucșoară și cuișor, cu ochi de turcoaz și părul ușor, buze cu gust de mac și dependență, cu umeri de oase albe, și sânii alăptați de soare, cu gambe din mușchi de feline, și glezne sfințite în lapte de dromader. Vânt înfocat, uscat și primitiv, boare, din munții de sare înlăcrimați în

Cântec

Cântec Nichita Stanescu Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei… Există numai ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate… Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de piatră.

Deschidere

Îngăduie-mi, să-ți cartografiez misterele cu țăndări de grafit, să-ți geometrizez viața de dinainte de speranță, să îți subnutresc slăbiciunile cu indiferență, să-ți aflu pasiunile prin săruturi dureroase pe claviculă, să mă uit în gândurile tale, să adun o colecție de nostalgii din posibilitățile rămase pentru mai târziu.  

Încă

De ceva mii de ani încoace, noutatea se repetă fățarnic. Deja Vu solar. Reîncălzite provocări ecleziastice ne sfârtecă ficații în ritm nictemeral. Urcăm, unul câte unul, singuraticul munte, călcând pe cranii adunate, înmulțite inutil cu fiecare sfârșit. Ne naștem „din vechi” cu certitudinea întrebării, îngânând, la rând, alte sau proprii răspunsuri, Și ne petrecem încolo,

Apropiere

Salut, sunt eu băiețandrul de la capătul numărului π, cred că ne-am cunoscut în absența-ți, poimâine mi se pare. Îmi aduc foarte puțin aminte, eram încă bărbat, și am uitat ce paradox îmi povestise gustul parfumului tău. Dar mă poți găsi cu siguranță, îndepărtându-te, fix, la răscrucea lui nicicând cu niciunde, încâlcit între niciodată și nicăieri, știi