Go to ...

Propaganda Blog

„Citește și dă mai departe!”

Propaganda Blog on YouTubeRSS Feed

Posts by: Cynic Oracle

Despre noi

Un labirint profețit de arhitecți ai erorilor, Oracol cu scuze și acuze despre niciodată, Căutarea sfârșitului la nesfârșit, Eliptice așteptări ale lui nicicând, Gramofon viciat de repetiția-i obsesivă, Seif inaccesibil ticsit cu premise pentru imposibil, Pseudo perpetuum mobil hrănit cu impulsuri absurde. Amânare continuă a vulnerabilității, cu hormonale inserții de sinceritate petrecute, pe ascuns, în

Alchimiștii singurătății

Solitudinea e unica certitudine. Nimic este în rest. Suntem alchimiștii singurătății. O prefacem. În altceva, în priviri și în mișcări, în fiere sau ciocolată, în aburi și tăciuni, în prietenii sau ignorări, în nunți și botezuri în abandon sau implicare, în tăceri înțelepte, în bubuituri de tun, în comedii sau în lacrimi, în minciuni și

Cântec

Cântec de Nichita Stănescu Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei… Există numai ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate… Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de

Deschidere

Îngăduie-mi, să-ți cartografiez misterele cu țăndări de grafit, să-ți geometrizez viața de dinainte de speranță, să îți subnutresc slăbiciunile cu indiferență, să-ți aflu pasiunile prin săruturi dureroase pe claviculă, să mă uit în gândurile tale, să adun o colecție de nostalgii din posibilitățile rămase pentru mai târziu.  

Fii bun și fă bine!

„Fii bun” și „fă bine” sunt expresii ardelenești ce țineau odinioară loc de „te rog frumos”. Bătrânii din Ardeal încă mai vorbesc în felul ăsta. Cine a crescut aici n-a scăpat nerugat de vreun bunic sau bunică, mult în vârstă, să-i aducă ceva: „Copile fii bun și dă-mi ochelari de pe masă!” sau „Fii bun și

Încă

De ceva mii de ani încoace, noutatea se repetă fățarnic. Deja Vu solar. Reîncălzite provocări ecleziastice ne sfârtecă ficații în ritm nictemeral. Urcăm, unul câte unul, singuraticul munte, călcând pe cranii adunate, înmulțite inutil cu fiecare sfârșit. Ne naștem „din vechi” cu certitudinea întrebării, îngânând, la rând, alte sau proprii răspunsuri, Și ne petrecem încolo,

Older Posts››